Christos si sufletul uman

Evolutia umanitatii si implicit a omului este lunga tranzitie intre momentul caderii in pacat a lui Adam si a Evei si momentul final al mantuirii omului prin christificarea sufletului. Sufletul primilor oameni era nerecunoscator, iar pacatul a fost echivalent cu actiunea unui animal dresat care incalca o interdicitie fara sa fie constient de consecinte. Prin aceasta incalcare, omul incepe lunga experienta a formarii unei constiente din ce in ce mai legata de existenta in lumea fizica, materiala, ajungand la pericolul indepartarii treptate de constienta propriei sale spiritualitati.